Clarificari in domeniul salarizarii bugetarilor
Raspuns oferit de Portal Institutii Publice
contabil
Prin Decizia 794/2016 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constitutionala a constat ca, potrivit art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice, se iau in considerare numai drepturile salariale prevazute in actele normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice si nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti.
Asadar, norma legala in discutie stabileste, in mod indirect, ca nu sunt recunoscute hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Astfel, chiar daca o parte dintre magistratii care beneficiaza de aceste hotarari judecatoresti au deja in plata majorarea indemnizatiei de incadrare, faptul ca textul criticat prevede ca, la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti conduce la concluzia ca, desi o parte dintre magistrati si din personalul asimilat au obtinut majorarea indemnizatiei de incadrare, aceasta nu este recunoscuta la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare.
Totodata, Curtea a retinut ca hotararea judecatoreasca, chiar daca are efecte inter partes, interpreteaza norme de lege cu aplicabilitate generala. In procesul de aplicare a legii, scopul interpretarii unei norme juridice consta in a stabili care este sfera situatiilor de fapt concrete, la care norma juridica respectiva se refera, si in a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesara pentru a clarifica si a limpezi sensul exact al normei, si pentru a defini, cu toata precizia, vointa legiuitorului. Or, Curtea constata ca hotararile judecatoresti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizatiei de incadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorarile de 2%, 5% si respectiv 11% acordate magistratilor si personalului asimilat, au aplicabilitate generala si se deosebesc de ipotezele in care, tot prin hotarare judecatoreasca, ar fi fost recunoscute anumite drepturi in baza unor situatii de fapt particulare, fara aplicabilitate generala (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza in care o persoana a avut recunoscut sporul de doctorat).
Intrucat hotararile judecatoresti invocate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate se refera la majorarea indemnizatiilor de incadrare, vizand, de fapt, si intreaga Familie ocupationala a "Justitiei", aceste majorari salariale trebuie avute in vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzator fiecarei functii, grad, treapta, gradatie, vechime in munca si in specialitate. Insa, dispozitiile de lege criticate exclud recunoasterea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti, fara a le lua in calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul autoritatii publice. Or, aplicand considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta constitutionala precitata, Curtea constata ca excluderea majorarilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti, de la calculul nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul autoritatii publice, afecteaza art.124 si art.126 din Constitutie.
De asemenea, dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, afecteaza principiul fundamental al separatiei si echilibrului puterilor — legislativa, executiva si judecatoreasca — in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art.1 alin.(4) din Legea fundamentala, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art.115 alin.(4)—(6) din Constitutie, se consacra, pe cale legislativa, nerecunoasterea hotararilor judecatoresti definitive, respectiv definitive si irevocabile, emise de puterea judecatoreasca.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportata la art.16 din Constitutie, Curtea retine ca, asa cum a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, principiul constitutional al egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situatia juridica a personalului bugetar de acelasi grad, gradatie, vechime in functie sau in specialitate si aceleasi studii este identica, atunci si tratamentul juridic aplicabil — salariul de baza/indemnizatia de incadrare — trebuie sa fie acelasi, nefiind permis, spre exemplu, ca magistrati de acelasi grad, gradatie, vechime in functie sau in specialitate si aceleasi studii, sa aiba indemnizatii de incadrare diferite.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalitatii in fata legii, consacrat prin art.16 din Constitutie, deoarece stabilesc ca persoanele aflate in situatii profesionale identice, dar care nu au obtinut hotarari judecatoresti prin care sa li se fi recunoscut majorari salariale, au indemnizatii de incadrare diferite (mai mici) fata de cei carora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotarari judecatoresti, generand diferente in stabilirea salariului de baza/indemnizatiei de incadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila. De altfel, dispozitiile de lege criticate lipsesc de sens si, practic, anuleaza vointa legiuitorului si ratiunea esentiala a edictarii actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeasi functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, prin raportate la nivelul maxim, si de a elimina inechitatile existente.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, genereaza inegalitati in ceea ce priveste calculul indemnizatiei/salariului de baza al magistratilor, respectiv personalului asimilat, cu acelasi grad, gradatie, conditii de vechime si de studii, si, prin urmare, contravin art.16 din Constitutie.
Astfel, Curtea constata ca, pentru respectarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii, nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare, prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, corespunzator fiecarei functii, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, trebuie sa includa majorarile (indexarile) stabilite prin hotarari judecatoresti si sa fie acelasi pentru tot personalul salarizat potrivit dispozitiilor de lege aplicabile in cadrul aceleiasi categorii profesionale, respectiv familii ocupationale prevazute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
In consecinta, ca efect al neconstitutionalitatii art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare", la care se face egalizarea prevazuta de art.31 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.
In ceea ce priveste efectele deciziilor Curtii Constitutionale, sediul materiei il constituie dispozitiile art.147 din Constitutie. Din cadrul acestui text constitutional numai alineatul 4 are o aplicabilitate generala, in sensul ca acesta isi gaseste aplicarea in raport cu toate deciziile Curtii pronuntate in exercitarea atributiilor prevazute de Constitutie si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Potrivit acestui alineat "Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
Art.147 alin.(1) din Constitutie stabileste, in privinta legilor si ordonantelor in vigoare, constatate ca fiind neconstitutionale, ca acestea "isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".
03 Ian 2017Asadar, norma legala in discutie stabileste, in mod indirect, ca nu sunt recunoscute hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Astfel, chiar daca o parte dintre magistratii care beneficiaza de aceste hotarari judecatoresti au deja in plata majorarea indemnizatiei de incadrare, faptul ca textul criticat prevede ca, la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti conduce la concluzia ca, desi o parte dintre magistrati si din personalul asimilat au obtinut majorarea indemnizatiei de incadrare, aceasta nu este recunoscuta la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare.
Totodata, Curtea a retinut ca hotararea judecatoreasca, chiar daca are efecte inter partes, interpreteaza norme de lege cu aplicabilitate generala. In procesul de aplicare a legii, scopul interpretarii unei norme juridice consta in a stabili care este sfera situatiilor de fapt concrete, la care norma juridica respectiva se refera, si in a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesara pentru a clarifica si a limpezi sensul exact al normei, si pentru a defini, cu toata precizia, vointa legiuitorului. Or, Curtea constata ca hotararile judecatoresti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizatiei de incadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorarile de 2%, 5% si respectiv 11% acordate magistratilor si personalului asimilat, au aplicabilitate generala si se deosebesc de ipotezele in care, tot prin hotarare judecatoreasca, ar fi fost recunoscute anumite drepturi in baza unor situatii de fapt particulare, fara aplicabilitate generala (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza in care o persoana a avut recunoscut sporul de doctorat).
Intrucat hotararile judecatoresti invocate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate se refera la majorarea indemnizatiilor de incadrare, vizand, de fapt, si intreaga Familie ocupationala a "Justitiei", aceste majorari salariale trebuie avute in vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzator fiecarei functii, grad, treapta, gradatie, vechime in munca si in specialitate. Insa, dispozitiile de lege criticate exclud recunoasterea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti, fara a le lua in calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul autoritatii publice. Or, aplicand considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta constitutionala precitata, Curtea constata ca excluderea majorarilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti, de la calculul nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul autoritatii publice, afecteaza art.124 si art.126 din Constitutie.
De asemenea, dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, afecteaza principiul fundamental al separatiei si echilibrului puterilor — legislativa, executiva si judecatoreasca — in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art.1 alin.(4) din Legea fundamentala, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art.115 alin.(4)—(6) din Constitutie, se consacra, pe cale legislativa, nerecunoasterea hotararilor judecatoresti definitive, respectiv definitive si irevocabile, emise de puterea judecatoreasca.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportata la art.16 din Constitutie, Curtea retine ca, asa cum a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, principiul constitutional al egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, din moment ce situatia juridica a personalului bugetar de acelasi grad, gradatie, vechime in functie sau in specialitate si aceleasi studii este identica, atunci si tratamentul juridic aplicabil — salariul de baza/indemnizatia de incadrare — trebuie sa fie acelasi, nefiind permis, spre exemplu, ca magistrati de acelasi grad, gradatie, vechime in functie sau in specialitate si aceleasi studii, sa aiba indemnizatii de incadrare diferite.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalitatii in fata legii, consacrat prin art.16 din Constitutie, deoarece stabilesc ca persoanele aflate in situatii profesionale identice, dar care nu au obtinut hotarari judecatoresti prin care sa li se fi recunoscut majorari salariale, au indemnizatii de incadrare diferite (mai mici) fata de cei carora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotarari judecatoresti, generand diferente in stabilirea salariului de baza/indemnizatiei de incadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila. De altfel, dispozitiile de lege criticate lipsesc de sens si, practic, anuleaza vointa legiuitorului si ratiunea esentiala a edictarii actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeasi functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, prin raportate la nivelul maxim, si de a elimina inechitatile existente.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, genereaza inegalitati in ceea ce priveste calculul indemnizatiei/salariului de baza al magistratilor, respectiv personalului asimilat, cu acelasi grad, gradatie, conditii de vechime si de studii, si, prin urmare, contravin art.16 din Constitutie.
Astfel, Curtea constata ca, pentru respectarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii, nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare, prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, corespunzator fiecarei functii, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, trebuie sa includa majorarile (indexarile) stabilite prin hotarari judecatoresti si sa fie acelasi pentru tot personalul salarizat potrivit dispozitiilor de lege aplicabile in cadrul aceleiasi categorii profesionale, respectiv familii ocupationale prevazute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
In consecinta, ca efect al neconstitutionalitatii art.3^1 alin.(1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare", la care se face egalizarea prevazuta de art.31 alin.(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.
In ceea ce priveste efectele deciziilor Curtii Constitutionale, sediul materiei il constituie dispozitiile art.147 din Constitutie. Din cadrul acestui text constitutional numai alineatul 4 are o aplicabilitate generala, in sensul ca acesta isi gaseste aplicarea in raport cu toate deciziile Curtii pronuntate in exercitarea atributiilor prevazute de Constitutie si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Potrivit acestui alineat "Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".
Art.147 alin.(1) din Constitutie stabileste, in privinta legilor si ordonantelor in vigoare, constatate ca fiind neconstitutionale, ca acestea "isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".
Un produs marca 