Decizia 667/2022

Decizia nr. 667 din 15 decembrie 2022 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice si a celor cuprinse in anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 si in nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim" la Legea-cadru nr. 153/2017, publicata in Monitorul Oficial cu numarul 397 din 9 mai 2023
Marian Enache    - presedinte
Mihaela Ciochina    - judecator
Cristian Deliorga    - judecator
Dimitrie-Bogdan Licu    - judecator
Gheorghe Stan    - judecator
Livia Doina Stanciu    - judecator
Varga Attila    - judecator
Patricia-Marilena Ionea    - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (6) si ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice. Exceptia a fost ridicata de Ion Blanariu, Liliana Bereczki, Maria Magdolna Bereczki, Adriana Dumbrava, Anuta-Leontina Liliac, Daniela Rus si Marioara Todea in Dosarul nr. 241/102/2019 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal si constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.065D/2019.
2. La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de instiintare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019 si Decizia nr. 612 din 17 septembrie 2020. avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 17 aprilie 2019, pronuntata in Dosarul nr. 241/102/2019, Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (6) si ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice. Exceptia a fost ridicata de Ion Blanariu, Liliana Bereczki, Maria Magdolna Bereczki, Adriana Dumbrava, Anuta-Leontina Liliac, Daniela Rus si Marioara Todea intr-o cauza in contencios administrativ si fiscal avand ca obiect solutionarea unui litigiu privind functionarii publici.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia arata, in esenta, ca prevederile din anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 si nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim." la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt in contradictie cu prevederile art. 10 alin. (2) si alin. (4) din aceeasi lege, deoarece in tabel nu exista prevazut salariul de baza corespunzator fiecarei gradatii de la 1-5 sau mentiunea ca salariul de baza este la gradatia 0. Este redat continutul art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017.
6. De asemenea, autorii exceptiei invedereaza ca in anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru functiile de la lit. c), nr. crt. 1-6, nu este stabilit salariul de baza la gradatia 0, ca si in cazul functiilor de la lit. d), nr. crt. 1-4, respectiv conform prevederilor din anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.
7. In continuare, autorii exceptiei redau prevederi din anexa nr. VIII - Familia ocupationala de functii bugetare "Administratie", cu referire la capitolul I lit. A pct. I lit. c), respectiv salariile de baza lei si gradatiile privind functiile publice de conducere, aratand ca salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim.
8. Precizeaza, de asemenea, ca in acest tabel nu exista o defalcare a salariilor de baza pe cele 5 gradatii raportat la vechimea efectiva in munca si nici mentiunea ca salariul de baza este la "Gradatia 0" ca in tabelul pe care l-au redat dupa aceea pentru functii publice de executie.
9. Arata ca din cauza faptului ca pentru functia de director (manager economic) in anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) salariul de baza nu este stabilit la gradatia 0 la care sa se aplice cele 5 gradatii (procentele de majorare a salariului de baza aferente), in decizia Curtii de Apel Targu Mures nu au fost acordate cele 5 gradatii [conform art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017] pentru vechime in munca de peste 20 de ani. In aceasta situatie, managerul economic (director) cu peste 20 de ani vechime in munca are acelasi salariu de baza ca un manager economic (director) cu o vechime in munca cuprinsa intre 3-5 ani (gradatia 1). Invedereaza faptul ca directorului (manager economic) nu i se recunoaste vechimea in munca de peste 20 de ani (acordarea procentelor de majorare pentru cele 5 gradatii, respectiv 7,5%; 5%, 5%, 2,5% si 2,5%) similar functionarilor publici de executie pentru care salariul de baza este stabilit la gradatia 0 si se majoreaza, respectiv se aplica gradatiile conform art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, in functie de vechimea efectiva in munca pe care o au.
10. Astfel, evidentiaza faptul ca functionarii publici care detin functii de conducere si au vechime in munca de peste 20 de ani sunt discriminati in raport cu functionarii publici - functiile de executie (de exemplu, cu o vechime de peste 20 de ani), care beneficiaza de gradatiile si majorarile prevazute de art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, dar si in raport cu functionarii publici cu functii de conducere care au o vechime foarte mica in munca (de exemplu, 5 ani) cu care au un salariu de baza egal.
11. Autorii exceptiei sustin ca nu sunt respectate urmatoarele prevederi: art. l din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; art. 7, 23 si 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului; Carta social europeana revizuita (ratificata prin Legea nr. 74/1999); Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale; art. 5, 6, 38, 39 si 40 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 6 lit. b)-g) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.
12. Cu referire la criticile privind neconstitutionalitatea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 in raport cu dispozitiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) si (2), art. 41, 47 si 53 din Constitutie, autorii invedereaza faptul ca asa-zisele "majorari salariale" au creat in fapt numeroase diminuari salariale, in cazuri pentru care Ministerul Muncii si Justitiei Sociale/Ministerul Finantelor evident ca nu a facut simulari sau a facut calcule eronate.
13. Precizeaza ca in cazul lor le-au fost diminuate salariile lunare nete (venit net salarial) cu procente intre 8,60%-5,70% luna fata de salariul lunar net (venitul net salarial) in plata la 31 decembrie 2017.
14. De asemenea, precizeaza ca in promovarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal nu se vorbeste despre necesitatea unor diminuarii ale salariilor/salariilor nete in sistemul bugetar, dar este evident ca autoritatile nu au vrut sa acorde majorarea de 25% asumata in programul de guvernare/legea de salarizarea, ci au vrut sa diminueze aceasta majorare. Daca in anul 2017 angajatul platea contributii de doar 16,5% pentru salariul lunar si impozit 16%, in anul 2018, desi impozitul a scazut la 10%, contributiile au crescut pentru angajat cu 18,5%. Astfel Ministerul Finantelor a facut un calcul eronat gandindu-se ca cresterea contributiilor angajatului si scaderea impozitului vor diminua cresterea de 25% (incepand cu anul 2018), dar a uitat ca la momentul intocmirii si apoi al publicarii grilelor de salarizare (anexele I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017) nu era prevazuta o crestere de 25% a salariilor de baza pentru toate functiile prevazute in anexele la legea salarizarii raportat la anul 2022. Astfel, pentru majoritatea functiilor din sistemul judiciar s-au stabilit coeficienti extrem de mici, mai ales pentru personalul cu studii superioare, respectiv personalul auxiliar de specialitate si functionarii publici, diminuati fata de cei prevazuti in anexele la vechea lege unica de salarizare, a carei aplicare a fost amanata si care a fost inlocuita cu Legea-cadru nr. 153/2017.
15. Autorii exceptiei mai precizeaza ca mutarea contributiilor de la angajator la angajat este o masura impotriva angajatilor si in favoarea angajatorilor, cata vreme se realizeaza o crestere artificiala a salariului brut lunar.
16. De asemenea, precizeaza ca drept urmare a aplicarii Legii-cadru nr. 153/2017 si prevederilor anexelor la aceasta lege si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2017 (respectiv mutarea contributiilor de la angajator la angajat, care trebuie sa achite contributii de 35% si impozit de 10% incepand cu 1 ianuarie 2018), se poate observa ca, in mod contrar situatiei in care se gasesc autorii exceptiei, unele salarii de baza/indemnizatii au crescut si vor mai creste pana in anul 2022.
17. Sustin ca sunt infrante prevederile cuprinse in art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) si (2), art. 41, 47 si 53 din Constitutie; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale; art. 7, 23 si 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului; Carta social europeana revizuita; Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale; art. 5, 6, 38, 39 si 40 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii; Ordonanta Guvernului nr. 137/2000; art. 6 lit. b)-g) din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, arata ca art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstitutional, iar legiuitorul, la data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2017, trebuia sa prevada in Legea-cadru nr. 153/2017 ca, in situatia in care salariul net lunar incepand cu anul 2018 este sub nivelul salariului net lunar aferent lunii decembrie 2017, sa se acorde tuturor salariatilor o suma compensatorie pentru a nu fi diminuate salariile, asa cum s-a procedat doar in cazul anumitor functii/salariati.
18. In final, autorii exceptiei arata ca este evident ca nu sunt respectate prevederile art. 22, 41 si 47 din Constitutia Romaniei in situatia in care le-au fost diminuate salariile nete lunare fata de cele aflate in plata la 31 decembrie 2017, desi salariul trebuie sa fie predictibil/previzibil, deoarece presteaza aceeasi munca.
19. Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal arata ca reglementarea criticata ridica semne de intrebare cu privire la previzibilitatea acesteia.
20. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
21. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
22. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
23. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit incheierii de sesizare, dispozitiile art. 38 alin. (6) si ale anexei nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea constata ca, in ceea ce priveste dispozitiile criticate ale anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, autorii exceptiei se refera in mod special la dispozitiile capitolului I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3. De asemenea, observa ca, in critica pe care o formuleaza, acestia critica si nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim.", care insoteste dispozitiile anexei nr. VIII mai sus amintite.
24. In jurisprudenta sa, prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, si Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, Curtea a statuat ca, in cazul in care instanta de judecata sesizeaza Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a anumitor dispozitii din legi sau ordonante fara a se pronunta asupra altora, criticate in cadrul aceleiasi exceptii de neconstitutionalitate, instanta de contencios constitutional va analiza exceptia de neconstitutionalitate astfel cum aceasta a fost ridicata de autorul sau. Doar in ipoteza in care instanta judecatoreasca, prin dispozitivul hotararii, considera exceptia referitoare la una sau unele dintre dispozitiile legale criticate ca fiind inadmisibila, contrara prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, si respinge cererea de sesizare cu aceasta motivare, Curtea Constitutionala nu se va pronunta cu privire la aceasta exceptie. In aceasta imprejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacarii cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare, a solutiei de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate.
25. Fata de cele expuse, avand in vedere si notele scrise ale autorilor exceptiei in prezenta cauza, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 si cele cuprinse in anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 si in nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim." la Legea-cadru nr. 153/2017.
26. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au urmatorul cuprins: "In situatia in care, incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorarilor salariale reglementate, se acorda cele stabilite pentru anul 2022."
27. Prevederile din anexa nr. VIII "Familia ocupationala de functii bugetare «Administratie»" capitolul I lit. A "Salarizarea functionarilor publici" pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 instituie salariul de baza pentru nivelul anului 2022 si coeficientul in cazul unor functii publice de conducere, iar nota are urmatorul cuprins: "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim."
28. In opinia autorilor exceptiei, dispozitiile de lege ce formeaza obiectul exceptiei contravin prevederilor din Constitutie cuprinse in art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 22 privind dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, art. 41 privind dreptul la munca si protectia sociala a muncii, art. 47 privind nivelul de trai si art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, sunt invocate prevederile art. l privind interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 7 privind egalitatea, art. 23 privind dreptul la munca si art. 25 privind nivelul de trai din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Carta social europeana revizuita si Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.
29. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a mai analizat anterior dispozitiile cuprinse in anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 si in nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim" la Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 761 din 22 octombrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 1 februarie 2021, a constatat ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acord cu jurisprudenta sa, Curtea a reiterat ca nici incadrarea prin lege a diferitilor functionari publici in anumite categorii si grade profesionale, nici salarizarea conform acestei incadrari nu reprezinta drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este in drept sa modifice sistemul de salarizare existent ori sa il inlocuiasca cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmarit, tinand seama si de resursele financiare disponibile in diferite perioade de timp. De asemenea, tine de optiunea libera a legiuitorului incadrarea in categorii si grade profesionale a functionarilor publici (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011).
30. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a statuat, in jurisprudenta sa, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa se aplice un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
31. De asemenea, art. 16 din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, ci si necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
32. Plecand de la aceste considerente de principiu, Curtea a constatat ca, in cauza, categoriile juridice comparate, respectiv functionarii publici care ocupa functii publice de conducere si functionarii publici care ocupa functii publice de executie, nu se afla de plano in aceeasi situatie juridica si, prin urmare, stabilirea unor reguli diferite in ceea ce priveste salarizarea celor doua categorii profesionale este in mod obiectiv si rezonabil justificata. De asemenea, in deplin acord cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, prevederile legale criticate sunt destinate a fi aplicate in mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei criticate, respectiv functionarilor publici care ocupa functii de conducere, fara a institui discriminari pe considerente arbitrare in cadrul acestei categorii.
33. In consecinta, Curtea a constatat ca prevederile legale criticate respecta dispozitiile constitutionale prevazute de art. 16 privind egalitatea in drepturi.
34. In plus, Curtea a observat ca pretinsa contrarietate intre prevederile legale criticate si cele ale art. 10 alin. (2) si (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu are suport juridic in normele evocate, deoarece dispozitiile art. 10 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc expres ca fiecarei functii, fiecarui/fiecarei grad/trepte profesional(e) ii corespund 5 gradatii, corespunzatoare transelor de vechime in munca, cu exceptia functiilor de conducere pentru care gradatia este inclusa in indemnizatia lunara/salariul de baza prevazut pentru aceste functii in anexele nr. I-IX la legea-cadru.
35. De asemenea, Curtea constata ca si dispozitiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate in raport cu critici similare celor invocate in prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 612 din 17 septembrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 8 ianuarie 2021, si Decizia nr. 761 din 22 octombrie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 1 februarie 2021, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
36. Curtea a constatat ca stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de baza, soldelor de functie/salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare care sunt mai mari decat cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevazut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fara a dispune cu privire la reducerea salariilor de baza ale personalului platit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizata a legii, prevederile legale criticate vizeaza reglarea in timp a disfunctionalitatilor existente in domeniul salarizarii personalului platit din fonduri publice, prin limitarea cresterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea solutie legislativa este circumscrisa scopului urmarit de legiuitor, astfel cum acesta este enuntat in expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, si anume acela de "eliminare a disfunctionalitatilor salariale existente in sistemul public de salarizare", si vizeaza, in ansamblu, toate categoriile de personal platit din fonduri publice.
37. Curtea a reiterat ca stabilirea principiilor si a conditiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intra in atributiile exclusive ale legiuitorului. Constitutia prevede in art. 41 alin. (2), printre drepturile salariatilor la protectia sociala a muncii, "instituirea unui salariu minim brut pe tara", fara sa dispuna cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).
38. De asemenea, Curtea a statuat ca legiuitorul are dreptul de a elabora masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii in concordanta cu conditiile economice si sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, si Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia statele se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor lor in domeniul sumelor care urmeaza a fi platite angajatilor lor din bugetul de stat, si anume Hotararea din 8 noiembrie 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotararea din 8 decembrie 2009, pronuntata in Cauza Wieczorek impotriva Poloniei, paragraful 59, Hotararea din 2 februarie 2010, pronuntata in Cauza Aizpurua Ortiz impotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronuntata in cauzele Felicia Mihaies impotriva Romaniei si Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei, paragraful 15.
39. In raport cu cele enuntate si aplicand aceste considerente de principiu, Curtea a retinut ca prevederile legale criticate, prin continutul lor normativ, nu pun in discutie o restrangere a exercitiului dreptului fundamental la salariu, in sensul art. 53 din Constitutie, ci vizeaza o redimensionare a politicii salariale in cazul personalului platit din fonduri publice, aspect care se inscrie in marja de apreciere a legiuitorului.
40. In ceea ce priveste aspectele referitoare la scaderea cuantumului venitului net in luna ianuarie 2018 fata de luna decembrie 2017, Curtea a retinut ca, in realitate, criticile de neconstitutionalitate vizeaza consecintele aplicarii concomitente a prevederilor de lege si a altor prevederi legale cu incidenta in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice, incepand cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, care a prevazut transferul contributiilor de la angajator la angajat, si art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, potrivit caruia "Sumele aferente contributiilor de asigurari sociale sau, dupa caz, contributiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul platit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite in aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2018 personalului platit din fonduri publice, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017".
41. De asemenea, retinand ca situatia obiectiv diferita in care se afla diferite categorii de persoane platite din fonduri publice justifica si chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat ca prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin insusi continutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie.
42. In acelasi timp, Curtea a precizat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitiile constitutionale pretins incalcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedandu-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia ca, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta lor ar pune in discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca intr-o astfel de situatie nu se pune in discutie o chestiune privind constitutionalitatea, ci una de coordonare a legislatiei in vigoare, de competenta autoritatii legiuitoare (a se vedea in acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).
43. Sub acest aspect, Curtea a observat ca, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizarii personalului platit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex care, in mod necesar, presupune, in timp, o serie de corectii si corelari cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislatiei, aspecte de competenta autoritatii legiuitoare.
44. Astfel, in aplicarea dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II ca: "Incepand cu luna aprilie 2018, in aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de baza va fi recalculat, dupa caz, prin raportarea salariului de baza astfel cum a fost stabilit in urma aplicarii prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de baza stabilite in anexele la lege." In acelasi sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1029 din 4 decembrie 2018, s-a stabilit ca, "Incepand cu luna decembrie 2018, in aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de baza va fi recalculat, dupa caz, prin raportarea salariului de baza astfel cum a fost stabilit in urma aplicarii prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de baza stabilite in anexele la lege".
45. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea si completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit ca, "Incepand cu luna mai 2018, in situatia in care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decat cele aferente lunii februarie 2018, se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenta, in masura in care persoana isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Suma compensatorie este cuprinsa in salariul lunar si nu se ia in calcul la determinarea limitei prevazute la art. 25. Suma compensatorie se determina lunar pe perioada in care se indeplinesc conditiile pentru acordarea acesteia".
46. In plus, Curtea a subliniat ca modalitatea de aplicare in concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedeaza controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala, aceasta revenind autoritatilor publice responsabile, iar in caz de litigiu, instantelor judecatoresti.
47. Prin urmare, Curtea a apreciat ca nu poate retine incalcarea prevederilor constitutionale cuprinse in art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, 41, 44, 47 si 53.
48. In ceea ce priveste dispozitiile art. 22 alin. (1) si (2) din Constitutie privind integritatea fizica si psihica, Curtea a constatat ca acestea nu au incidenta in cauza.
49. Distinct de cele mentionate mai sus, prin raportare la critica potrivit careia in urma mutarii contributiilor de la angajator la angajat s-a ajuns, practic, la o scadere a veniturilor nete, motiv pentru care in cazul anumitor categorii de salariati s-a procedat la emiterea de acte normative prin care s-au acordat sume care sa compenseze aceasta scadere, masura care nu s-a luat si in cazul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca aceasta critica reliefeaza aspecte care tin de interpretarea si aplicarea legii de catre instanta judecatoreasca.
50. In acest sens, Curtea a amintit jurisprudenta recenta, respectiv Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragraful 45, prin care a facut referire la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevazut transferul contributiilor de la angajator la angajat.
51. De asemenea, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 572 din 1 iulie 2020, Curtea a statuat la paragrafele 63 si 64 ca, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal si mutarea contributiilor de asigurari sociale, legiuitorul delegat a dorit sa contracareze rapid o anumita tendinta de crestere a sumelor neachitate la bugetele de asigurari sociale, fapt ce a condus la afectarea considerabila a acestora si, implicit, a sistemului de prestatii sociale constand in pensii, servicii medicale, indemnizatii de somaj si altele asemenea, de care ar trebui sa beneficieze salariatii - asigurati pentru care se datoreaza aceste contributii. Asadar, legiuitorul a adoptat masuri fiscale de ordin tehnic, fara a opera vreo reducere punctuala a unor salarii, ci punand in aplicare o politica fiscala impusa de o situatie extraordinara. Astfel, legiuitorul a redimensionat, in conditiile date, politica sa fiscala, aspect care se inscrie in marja sa de apreciere, in scopul imbunatatirii colectarii contributiilor la bugetul de asigurari sociale si, implicit, al protejarii drepturilor fundamentale ale salariatilor (dreptul la sanatate, dreptul la un nivel de trai decent etc.). In ceea ce priveste cuantumul salariilor din sectorul public, Curtea a statuat prin aceeasi decizie, paragraful 77, ca, in sectorul public, legiuitorul a putut interveni in vederea mentinerii nivelului salariului net in urma aplicarii noilor norme fiscale, in anumite conditii prevazute de lege.
52. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie, considerentele si solutiile deciziilor amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
53. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ion Blanariu, Liliana Bereczki, Maria Magdolna Bereczki, Adriana Dumbrava, Anuta-Leontina Liliac, Daniela Rus si Marioara Todea in Dosarul nr. 241/102/2019 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice si cele cuprinse in anexa nr. VIII capitolul I lit. A pct. I lit. c) "Functii publice de conducere" nr. crt. 3 si in nota "Salariile de baza prevazute la gradul I si gradul II cuprind sporul de vechime in munca la nivel maxim." la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 15 decembrie 2022.