Numire temporara pe functie de conducere. Incetarea numirii

Intrebare: In cazul unui salariat (personal contractual in cadrul unei institutii publice) numit temporar pe o functie de conducere pana la ocuparea prin concurs a postului poate interveni incetarea numirii temporare pe functie prin decizie unilaterala a angajatorului sau acesta din urma are obligatia mentinerii salariatului pe functia de conducere incredintata temporar pana la ocuparea prin concurs a postului, asa cum a fost mentionat in decizia de numire?

In Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, prevede, la art. 30 alin. (1) ca „exercitarea cu caracter temporar a unei functii de conducere se realizeaza prin numirea temporara a unei persoane angajate/numite care îndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei de conducere si care nu a fost sanctionata disciplinar, pâna la ocuparea prin concurs a postului, daca în statute sau în legi speciale nu se prevede altfel”.

Legea nr. 153/2017 nu contine alte prevederi referitoare la regimul aplicabil aceastei numiri temporara intr-o functie de conducere. Spre exemplu, Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare prevede un termen de 6 luni de exercitare temporara a unei functii de conducere, ceea ce ofera mai multe optiuni institutiei, dar aceasta prevedere este aplicabila numai in cazul functiilor publice.
Raportandu-ne la legea generala in domeniul relatiilor de munca – Legea nr. 53/2003 Codul muncii, precizam ca numirea temporara intr-o functie de conducere implica si o modificare corespunzatoare a contractului individual de munca a salariatului respectiv, aceste operatiuni realizandu-se cu acordul persoanei in cauza, care a acceptat exercitarea functiei de conducere pana la organizarea concursului pentru ocuparea postului respectiv, in conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Codul muncii.
Prin urmare, de principiu, stabilirea unui alt termen de incetare a exercitarii functiei de conducere, decat cel stabilit intial, trebuie sa se realizeze tot cu acordul partilor.
Singurele cazuri de modificare unilaterala, de catre angajator, a locului de munca este prin detasare sau delegare conform art. 42 din Codul muncii.
Nici Codul muncii nu contine prevederi exprese referitoare la incetarea unei numiri temporare pe o functie la acelasi angajator, ci contine doar referiri la incetarea contractului de munca in sine.
La art. 32 alin. (2) din Codul muncii exista o prevedere care se refera la posibilitatea, ca o exceptie de la regula generala, ca salariatul sa poata fi supus la o noua perioada de proba in situatia in care acesta debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau profesie.
Avand in vedere prevederile art. 31 alin. (3), am putea interpreta, dar este doar o interpretare, ca exercitarea temporara a functiei de conducere poate inceta pe baza unei notificari in timpul perioadei de proba, dar numai daca, prin actul aditional la contractul de munca al salariatului in cauza, a fost stabilita acea perioada de proba pentru noua functie pe care o ocupa in cadrul institutiei.
Eventual, un alt mod de incetare a numirii temporare pe functia de conducere, ar fi, tot printr-o interpretare a prevederilor Codului muncii, utilizarea prevederilor art. 61 lit. d).
Insa totusi, apreciem ca aceste prevederi legale din Codul muncii se refera la incetarea contractului individual de munca si efectul utilizarii lor ar fi, in mod corect, incetarea relatiilor de munca, nu doar incetarea numirii temporare pe o functie.

Prin urmare, incetarea numirii temporare pe functia de conducere se poate face prin acordul partilor, de regula la cererea salariatului care, din anumite motive, nu mai poate exercita functia respectiva sau prin organizarea concursului si ocuparea acelei functii de conducere.